Seara, după o zi lungă, deschizi frigiderul fără să-ți fie foame. Sau mănânci ceva dulce după o discuție care te-a apăsat, aproape fără să observi. Nu e lipsă de voință și nici o slăbiciune de care să-ți fie rușine. De cele mai multe ori, mâncatul emoțional este felul în care corpul încearcă să se liniștească atunci când ceva în interior cere atenție.
Foamea care nu vine din stomac
Toți mâncăm uneori din alte motive decât foamea: la o sărbătoare, când suntem triști, când ne e dor de casă. Mâncarea e legată de grijă, de familie și de alinare încă din primele zile de viață. Devine însă greu atunci când ajunge să fie singurul fel în care ne putem liniști.
Foamea fizică și foamea emoțională seamănă, dar au câteva diferențe pe care poți învăța să le recunoști:
- Cum apare. Foamea fizică crește treptat și poate aștepta. Foamea emoțională vine brusc și pare urgentă.
- Ce îți dorești. Când îți e foame cu adevărat, aproape orice mâncare ajută. Foamea emoțională cere ceva anume, de obicei dulce, sărat sau „de confort”.
- Când se oprește. Foamea fizică se liniștește când corpul s-a săturat. Cea emoțională continuă și după, pentru că nu de mâncare era nevoie.
- Ce rămâne după. După o masă la care ți-a fost foame te simți sătul(ă). După mâncatul emoțional vin adesea vinovăția și reproșurile.
Ce încearcă mâncarea să aline
În spatele mâncatului emoțional stă, de obicei, o emoție greu de dus: stresul, anxietatea, oboseala, plictiseala, singurătatea sau tristețea. Mâncarea oferă pentru câteva minute o pauză de la ele. Mai ales mâncarea dulce sau grasă activează rapid sistemul de recompensă al creierului: se eliberează dopamină, un neurotransmițător legat de plăcere și de recompensă. Pentru scurt timp, starea de bine care apare acoperă neliniștea.
Problema nu e că mâncarea aduce alinare. Problema e că alinarea trece repede, iar emoția de dinainte rămâne acolo, neauzită. De multe ori, corpul cere de fapt altceva: odihnă, liniște, apropiere, o pauză reală sau pe cineva care să ne asculte.
De ce seara e cel mai greu
Mulți oameni descriu același tipar: ziua se descurcă, dar seara pofta „scapă de sub control”. Nu e întâmplător. Ziua suntem ocupați, avem de lucru, de răspuns, de rezolvat. Seara, când lucrurile se liniștesc în jur, ies la suprafață oboseala, tensiunea strânsă peste zi sau senzația de gol.
Frigiderul devine atunci cel mai la îndemână mod de a te liniști, de a-ți oferi o recompensă după o zi grea sau de a umple un timp care pare prea gol. Privită așa, pofta de seară nu mai e un dușman, ci un semnal: ceva din ziua ta a avut nevoie de mai multă grijă.
Cercul vinovăției
După un episod de mâncat emoțional vin de multe ori rușinea și promisiunile: „de mâine țin dietă”, „nu mai mănânc dulce deloc”. Restricția aduce însă și mai multă tensiune, iar tensiunea caută din nou alinare. Așa se formează un cerc care se învârte de la poftă la vinovăție și înapoi.
De aceea, regulile tot mai stricte rareori rezolvă mâncatul emoțional. Nu pentru că nu te străduiești destul, ci pentru că ele nu ajung la ce se întâmplă în interior. Iar când ne certăm cu noi înșine, corpul se simte și mai puțin în siguranță.
Ce ne ajută să ieșim din cerc
Studiile din ultimii ani arată rezultate bune pentru abordările care lucrează cu atenția la corp și la emoții, cum sunt cele bazate pe mindfulness și pe acceptare. Ele ajută pentru că oamenii învață să recunoască și să tolereze ce simt, în loc să acopere emoția cu mâncare.
În terapie folosesc și Focusing, o metodă dezvoltată de filosoful și psihoterapeutul Eugene Gendlin, care face parte din aceeași familie de abordări. Focusing te învață să te oprești, să îți îndrepți atenția blând spre interior și să asculți senzația din corp înainte ca ea să devină poftă. Poate fi o tensiune în piept, un gol în stomac sau o neliniște fără nume. Când îi dai atenție, senzația începe să-ți spună mai multe despre ce îți lipsește cu adevărat.
Scopul nu e un nou set de reguli și nici să renunți la mâncarea care îți place. Scopul este ca mâncarea să redevină o bucurie pe care o alegi liber, nu singurul tău refugiu. Dacă vrei să afli mai multe despre cum lucrez, am scris despre asta pe pagina terapie pentru mâncatul emoțional.
Fii blând(ă) cu tine
Mâncatul emoțional nu spune că ești slab(ă) sau că ai o problemă cu voința. Spune că ai învățat, la un moment dat, că mâncarea te poate liniști, iar acela a fost felul tău de a avea grijă de tine atunci când nu aveai altceva la îndemână. Acum poți descoperi și alte căi, în ritmul tău.
Întrebări de reflecție pentru tine
Data viitoare când simți nevoia să mănânci fără să-ți fie foame, încearcă să te oprești o clipă și să te întrebi:
- Ce simt acum în corp, chiar înainte să mănânc?
- Ce s-a întâmplat azi care m-a apăsat sau m-a obosit?
- De ce aș avea nevoie, de fapt, în momentul ăsta: odihnă, liniște, companie, o pauză?
Nu e nevoie să găsești imediat răspunsul și nici să te oprești din mâncat. E suficient să observi. Fiecare moment în care asculți ce se întâmplă în tine e un pas spre o relație mai blândă cu mâncarea și cu propriul corp.
Vrei să descoperim împreună ce îți cere corpul?
Lucrez cu emoțiile, cu senzațiile corporale și cu Focusing, în psihoterapie online, fără diete și fără judecată. Prima discuție, de 15 minute, este gratuită.
Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește un consult medical sau nutrițional. Dacă te confrunți cu episoade frecvente de mâncat compulsiv, cu restricții alimentare severe sau cu vărsături provocate, e important să vorbești și cu un medic sau cu un specialist în tulburări de alimentație.