Îți amintești ultima dată când cineva te-a ascultat cu adevărat? Nu ca să-ți dea un sfat, nu ca să te corecteze, ci doar ca să înțeleagă ce trăiești. Poate ai simțit cum ceva se așază în tine, cum respiri mai ușor, cum lucrurile par dintr-odată mai clare. Nu e o întâmplare. Pentru mulți dintre noi, a fi înțeleși este primul pas spre a ne putea schimba.
Avem nevoie să fim văzuți înainte să ne permitem să trăim altfel
Încă de mici, învățăm ce părți din noi sunt acceptate și ce părți ar fi mai bine să ascundem. Furia nu e frumoasă, tristețea e „exagerată”, nevoile noastre sunt „prea mult”. Treptat, ajungem să ne judecăm singuri la fel de aspru cum am fost judecați și să trăim după ce „ar trebui”, nu după ce simțim cu adevărat.
Carl Rogers, fondatorul psihoterapiei centrate pe persoană, numea aceste reguli interioare condiții de valoare: credința că suntem demni de iubire doar dacă suntem într-un anumit fel. Cât timp trăim după ele, schimbarea e grea, pentru că o mare parte din energia noastră se duce în a ne apăra, a ne ascunde, a ne controla.
Ce spune cercetarea: empatia nu e doar „plăcută”, ci pune schimbarea în mișcare
Un studiu realizat de Jeanne Watson, Patricia Steckley și Evelyn McMullen, publicat în 2014 și pe care l-am analizat în detaliu împreună cu colegi din formare, a urmărit 55 de oameni care treceau prin depresie și au făcut 16 ședințe de psihoterapie.
Cercetătoarele au descoperit că empatia pe care clienții o simțeau din partea terapeutului era legată de rezultate mai bune la finalul terapiei: mai puține simptome de depresie, mai puține gânduri rigide despre sine, mai puține dificultăți în relații, mai puțină suferință și o stimă de sine mai bună. Contează că nu era vorba despre cât de empatic credea terapeutul că este, ci despre cât de înțeles se simțea clientul.
Cum lucrează empatia în interiorul nostru
Partea cea mai interesantă a studiului este cum produce empatia aceste schimbări. Cercetătoarele au găsit două căi:
- Felul în care ne raportăm la ceilalți. Clienții care se simțeau înțeleși deveneau, treptat, mai siguri în relații, mai puțin îngrijorați că vor fi respinși sau abandonați.
- Felul în care ne tratăm pe noi înșine. Clienții deveneau mai puțin critici și mai puțin duri cu ei înșiși.
Cu alte cuvinte, empatia primită din afară se transformă, cu timpul, în blândețe față de sine. Iar efectul acesta a apărut chiar și dincolo de buna colaborare dintre client și terapeut. Empatia are deci un rol al ei, care nu se reduce la „a avea o relație bună”.
Paradoxul lui Rogers: abia când mă accept, mă pot schimba
Carl Rogers a descris acest proces într-o frază pe care o port cu mine în fiecare ședință: paradoxul curios este că abia atunci când mă accept exact așa cum sunt, mă pot schimba.
Doar că acceptarea de sine nu apare din senin. De cele mai multe ori, ea vine după ce un alt om ne-a acceptat și ne-a înțeles exact așa cum suntem: cu emoțiile, contradicțiile și poveștile noastre. În terapie, acel om este terapeutul. Când cineva rămâne alături de tine fără să te judece, începi și tu, încet, să te privești altfel.
În centrul terapiei stă omul, cu lumea lui interioară
Formările mele, în Psihoterapia Centrată pe Persoană și în Psihoterapia Experiențială, pun în centru omul: nevoile, emoțiile, comportamentele și felul unic în care își trăiește viața. Rogers numea asta cadrul intern de referință: lumea văzută prin ochii tăi, nu prin ochii mei.
Rolul meu nu este să-ți spun cum ar trebui să te simți sau ce ar trebui să faci, ci să încerc să înțeleg, cât mai fidel, cum este să fii tu, acum. Pentru că, așa cum arată și cercetările, din această înțelegere începe schimbarea.
Un spațiu în care tu contezi
Terapia poate fi, pentru mulți oameni, primul loc în care simt cu adevărat că ei contează și că ceea ce trăiesc este important. Un spațiu în care nu trebuie să se facă mai mici, mai cuminți sau mai „în regulă” ca să fie primiți.
Iar când te simți primit așa cum ești, se întâmplă ceva frumos: nu mai ai nevoie să te aperi. Energia care se ducea în a te ascunde devine disponibilă pentru a crește, a alege și a trăi mai aproape de cine ești cu adevărat.
Întrebări de reflecție pentru tine
- Când ai simțit ultima dată că cineva te-a înțeles cu adevărat? Ce s-a schimbat în tine în acel moment?
- Ce părți din tine îți este cel mai greu să le accepți?
- Cum ar fi să te privești, măcar pentru câteva minute, cu aceeași blândețe cu care ai privi un prieten drag?
Schimbarea nu începe cu presiune, ci cu înțelegere. Iar uneori, primul pas este să-ți dai voie să fii văzut.
Vrei un spațiu în care să fii ascultat(ă) cu adevărat?
Lucrez în psihoterapie online, cu empatie și curiozitate față de lumea ta interioară: emoții, senzații corporale și tot ce trăiești. Prima discuție, de 15 minute, este gratuită.
Sursă: Watson, J. C., Steckley, P. L., & McMullen, E. J. (2014). The role of empathy in promoting change. Psychotherapy Research, 24(3), 286–298.